Adunarea Generală a Națiunilor Unite (AGNU) a proclamat ziua de 20 decembrie drept Ziua Internațională a Solidarității Umane și a recomandat sărbătorirea acesteia in intreaga lume.
In concepția Secretariatului ONU pe 20 septembrie sărbătorim unitatea noastră în diversitate; respectarea angajamentelor față de acordurile internaționale; conștientizarea publicului cu privire la importanța solidarității; încurajarea dezbaterilor asupra modalităților de promovare a solidarității pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, inclusiv eradicarea sărăciei.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, în Agenda noastră comună, document excepțional, întrucât stabilește o viziune cuprinzătoare pentru un viitor mai bun, mai sustenabil și pașnic, face 42 de referințe exprese la solidaritate, care conduc la concluzia că aceasta trebuie recunoscută ca valoare cardinală în lumea contemporană.Totodata, în mod realist în raport se arată:
„Din ce în ce mai mult, oamenii întorc spatele valorilor încrederii și solidarității între ei – chiar dacă acestea sunt valorile de care avem nevoie pentru a ne reconstrui lumea și a asigura un viitor mai bun și mai sustenabil pentru oamenii noștri și pentru planeta noastră ”.
Raportul reamintește că „bunăstarea umanității – și într-adevăr viitorul umanității – depinde de solidaritate și de capacitatea de a lucra împreună ca o familie globală pentru a atinge obiective comune”.
În termeni specifici, raportul afirmă că a venit vremea să reimbrățișăm solidaritatea globală și să găsim noi modalități de a lucra împreună pentru binele comun.
În timp ce tot ceea ce se propune în acest raport depinde de o aprofundare a solidarității, documentul arată clar că „Solidaritatea nu este caritate; într-o lume interconectată, este bun simț. Este principiul de a lucra împreună, recunoscând că suntem legați unii de alții și că nicio comunitate sau țară nu își poate rezolva singură provocările care le confruntă. Este vorba despre responsabilitățile noastre comune unii față de ceilalți, ținând seama de umanitatea noastră comună și de demnitatea fiecărei persoane, de diversitatea noastră și de diferitele noastre niveluri de capacitate și nevoi ”.
Ce se întâmplă în absența solidarității? Răspunsul este realist: „am ajuns la un paradox critic: cooperarea internațională este mai necesară decât oricând, dar și mai greu de realizat”.
Ce trebuie făcut? Raportul menționat afirmă clar:
„Printr-un angajament mai aprofundat pentru solidaritate, la nivel național, între generații și în sistemul multilateral, putem evita scenariul de prăbușire și, în schimb, vom reuși să pășim spre un viitor mai pozitiv”.
Conform raportului examinat, „reînnoirea solidarității între generații ar trebui să se extindă nu numai la cei în viață în prezent, ci și la copiii și nepoții lor … .. Deciziile luate astăzi vor modela cursul planetei timp de secole”.
