În fiecare an, la 25 octombrie, este sărbătorită Ziua Armatei României, instituită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959.
Ziua Armatei României este marcată prin arborarea Drapelului național la sediile instituțiilor militare, ridicarea Marelui Pavoaz la bordul navelor militare maritime și fluviale și prin organizarea de ceremonii militare și activități comemorative în garnizoanele din țară, în teatrele de operațiuni și în țările în care România are acreditați atașați ai Apărării.
Militarii români din teatrele de operațiuni sărbătoresc, de asemenea, Ziua Armatei României prin organizarea unor ceremonii militare și a unor activități culturale și sportive, la care vor fi invitați și reprezentanți ai statelor partenere.
Data de 25 octombrie 1944 semnifică eliberarea deplină a teritoriului național de sub ocupația horthysto-fascistă. Luptele eroice purtate de Armata Română, cu sprijinul forțelor sovietice, pentru eliberarea părții de nord-vest a țării au fost încununate de succes la 25 octombrie 1944, când inamicul a fost împins peste frontierele naționale. Succesele Armatei Române au contribuit la configurarea liniei de est a frontului aproape într-o demarcație liniară ce lega Marea Baltică – valea Dunării și Marea Adriatică.
Prețul plătit de Armata Română în intervalul 23 august 1944 – 25 octombrie 1944 a însemnat 58.330 de soldați uciși, răniți sau prizonieri. Efortul depus în slujba cauzei coaliției Națiunilor Unite de înfrângere definitivă a Germaniei naziste a însemnat continuarea luptelor pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.
Însemnate au fost luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, desfășurate timp de cinci luni și fiind folosite forțe semnificative, respectiv 17 divizii de infanterie, munte, cavalerie și artilerie antiaeriană, Corpul 1 aerian, Brigada de căi ferate, Regimentul 2 de luptă și alte unități și formațiuni militare, cu un total de 248.430 de militari. Au pătruns peste 400 km în teritoriul inamic, au forțat 4 cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Vah și Morava), au traversat prin lupte grele 10 masive muntoase, eliberând 1.722 de localități, între care 31 de orașe.
În august 1946, la Conferința de pace de la Paris, ministrul de Externe al Cehoslovaciei, Jan Masaryk, avea să declare: „România a acordat ajutor poporului cehoslovac în clipele cele mai grele ale luptei sale împotriva cotropitorilor fasciști. Poporul cehoslovac nu va uita că trupele române au luptat voluntar împotriva nemților pe teritoriul Cehoslovaciei, ajutând la eliberarea ei”, potrivit lucrării „Istoria Militară a Românilor” (Editura Militară, București, 1992).
Eforturile de luptă ale Armatei Române au continuat în aprilie și mai 1945 pe teritoriul Austriei, în sprijinul unităților de luptă sovietice. Regimentul 2 care de luptă s-a angajat eroic în luptele din jurul localităților Hohenruppersdorf, Schrick, Wilfersdorf, Mistelbach, Aspern, Zistersdorf, Poysdorf etc. până în apropierea Vienei. Totodată, în spațiul austriac și-au adus contribuția și subunități ale Grupului operativ al Brigăzii române de căi ferate, care au participat la reconstrucția sau repararea de poduri pe diverse tronsoane de comunicații, la sporirea capacității de garare a unor stații de cale ferată etc.
Înfrângerea nazismului și declararea victoriei la 9 mai 1945 a găsit Armata Română în prima linie de luptă alături de forțele Națiunilor Unite. Data de 12 mai 1945 reprezintă momentul de încheiere a efortului extraordinar depus de Armata Română pentru câștigarea războiului.
În ianuarie 1945, într-un discurs susținut în Camera Comunelor, deputatul laburist I. Thomas cerea: „De vreme ce România este a patra țară cu efective pe frontul împotriva Germaniei, ar fi cazul de a propune să i se acorde statut de cobeligeranță”. Însă, României i-au fost impuse condiții grele, politice și economice, atât prin Convenția de la Moscova din septembrie 1944, cât și prin prevederi ale Tratatului de pace semnat la 10 februarie 1947.
În campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, efortul de război a implicat dislocarea pe front a aproximativ 540.000 de militari, dintre care peste 90.000 și-au pierdut viața, aproape 60.000 au fost dați dispăruți, iar peste 330.000 au fost răniți în luptă.
Armata României participă cu efective la diverse misiuni internaționale de sprijinire a păcii sau umanitare și de combatere a terorismului. Misiunile sunt desfășurate sub egida NATO, UE și ONU sau fac parte din angajamente de tip coaliție internațională.
În prezent, militarii români sunt implicați în misiuni internaționale, sub egida NATO, UE, ONU și de tip coaliție.
Prima acțiune de luptă a Armatei României în afara granițelor naționale, de după 1990, a început la 8 martie 1996, alături de contingente ale armatelor statelor membre NATO și partenere, în teatrul de operațiuni din Bosnia-Herțegovina, cu Batalionul 96 Geniu. În 2000, Armata României a început participarea la misiunea NATO KFOR din provincia Kosovo, cu personal de stat-major și, ulterior, cu subunități specializate, de nivel companie.
România a dislocat, în iulie 2002, în Afganistan, primul batalion de infanterie format din 405 militari, provenind din Batalionul 26 infanterie „Neagoe Basarab”, sub comanda Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF), care la acea dată se afla sub comanda coaliției multinaționale care acționa în această țară în baza unei rezoluții a ONU. România a participat, cu 838 de militari, între iulie 2003 – 31 iulie 2009, la eforturile internaționale pentru stabilizarea Irakului, atât în cadrul Forței Multinaționale (MNF-I), cât și în cadrul misiunii NATO de instruire a forțelor de securitate irakiene (NTM-I).
În cadrul misiunilor din teatrele de operațiuni, 30 de militari români au murit, iar alți peste 140 au fost răniți.
