Ziua de 6 martie este marcată de evenimente importante de-a lungul istoriei. În 1927 s-a născut Gabriel García Márquez, scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel (d. 2014) dar și Gheorghe Turda, interpret român de muzică populară, în 1948.
1897 – A intrat în vigoare Legea repausului în zilele de duminică și sărbători. Potrivit legii, era liberă doar dimineața de duminică și alte 14 sărbători pe an
Legea prevedea timp liber doar în dimineața zilei de duminică și în alte 14 sărbători anuale. Întreprinderile industriale aveau însă posibilitatea de a stabili, sub coordonarea Camerei de Comerț, cazurile în care activitatea putea continua fără întrerupere, transmite goodnews.md cu referire la adevarul.ro.
Legea a fost inițiată de premierul Vasile Lascăr și susținută de primarul Capitalei, Barbu Ștefănescu Delavrancea, care atrăgea atenția asupra impactului programului de muncă asupra vieții de familie: „Muncitorii nu-și pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori și întorcându-se acasă noaptea, târziu”.
Ulterior, la 14 aprilie 1910, legea a fost modificată pentru a introduce repausul obligatoriu în zilele de duminică și sărbătorile legale în unitățile comerciale și industriale, cu excepția instituțiilor statului și administrației publice. Totuși, brutăriile rămâneau deschise zilnic, asigurând pâine proaspătă pentru populație.
Ion Luca Caragiale scria în schiţa „Atmosfera încărcată”, în 1900, despre această lege: „E o zi posomorîtă de primăvară; dar e zi de sărbătoare, mare repaus duminical… Ai observat şi dumneata, cititorule, cîte progrese a făcut opinia noastră publică de cînd avem legea repausului duminical?”. Caragiale reia subiectul în 1909, în schiţa „Repausul dominical”: „N-am văzut ceva mai urît pe lume decît un oraş mare în zilele de repaus duminical! Toate prăvăliile cu obloanele lăsate ca pleoapele în somn… Ce somn!… Peste tot închis!… Să vrei să te spînzuri, n-ai de unde să-ţi cumperi un ştreang… Lipsa asta de activitate, de viaţă, de mişcare comercială mă apasă pe umeri, mă trage şi pe mine la somn; Şi nu pot dormi măcar – parcă sînt în stare de insomnie… Şi cînd mai văd şi toată mitocănimea asta parvenită, prostimea asta elegantă, învîrtindu-şi roatele cu cauciuc în neştire, îmi vin fel de fel de idei… primejdioase”.
1899 – Bayer înregistrează „Aspirina” ca marcă înregistrată
Pe 6 martie 1899, compania Bayer a înregistrat oficial Aspirina ca marcă înregistrată, marcând începutul uneia dintre cele mai utilizate descoperiri farmaceutice din lume.
Istoria companiei începe cu Friedrich Bayer, născut în 1825, unicul fiu dintr-o familie cu șase copii. Tatăl său era zugrav și vopsitor, iar în 1848, Bayer și-a deschis propria vopsitorie. La acea vreme, vopselele se obțineau exclusiv din materiale organice, până când, în 1856, au fost descoperite vopselele sintetice din gudron de cărbune. Inspirat de această inovație, Bayer a fondat, alături de meșterul vopsitor Friedrich Weskott, compania Friedrich Bayer et Compagnie în 1863, specializată în producția de coloranți.
După moartea lui Bayer, pe 6 mai 1880, compania a început să angajeze chimiști pentru a dezvolta produse inovatoare. Unul dintre aceștia a fost Felix Hoffmann, născut în 1868 în Ludwigsburg, care și-a completat studiile farmaceutice la Universitatea din München cu distincție. Pe 1 aprilie 1894, Hoffmann s-a alăturat companiei Bayer, iar trei ani mai târziu, în căutarea unui remediu pentru reumatismul tatălui său, a sintetizat o formă stabilă de acid acetilsalicilic, ingredientul activ din Aspirină.
Numele Aspirină a fost format din „a” de la acetil și „spir” de la planta Spiraea ulmaria (Filipendula ulmaria), care conține acid salicilic natural.
Deși Hoffmann a avut un rol esențial în dezvoltarea Aspirinei, el nu a fost primul care a descoperit acidul acetilsalicilic. În realitate, acesta a fost „redescoperit”, bazându-se pe experimentele chimistului francez Charles Gerhardt, care, în 1837, a obținut rezultate promițătoare, dar a abandonat cercetările din cauza procesului complicat și de lungă durată.
Cu toate acestea, Aspirina a rămas cea mai importantă realizare a lui Hoffmann și unul dintre cele mai mari succese farmaceutice ale companiei Bayer.
1927 – S-a născut Gabriel García Márquez, scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel (d. 2014)
Gabriel García Márquez s-a născut pe 6 martie 1927, în Aracataca, o localitate situată în regiunea tropicală din nordul Columbiei.
În 1947, s-a mutat la Bogotá pentru a studia Dreptul și Științele Politice la Universitatea Națională din Columbia, însă a renunțat la această carieră, alegând în schimb să se dedice jurnalismului. A început să lucreze ca reporter la ziarul El Universal din Cartagena de Indias.
Până la sfârșitul anului 1949, a devenit reporter și editorialist la El Heraldo din Barranquilla. În 1954, s-a întors la Bogotá, unde a lucrat ca jurnalist și critic de film la El Espectador. După o perioadă petrecută în Europa, s-a stabilit în Venezuela în 1958.
După victoria Revoluției Cubaneze din 1960, a plecat în Havana, unde a lucrat pentru agenția de presă a guvernului cubanez. Un an mai târziu, s-a mutat la New York, fiind corespondent pentru Prensa Latina. Din 1981, și-a stabilit reședința în Mexic.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Un veac de singurătate (1967), Dragostea în vremea holerei (1985) și Nu vin să țin un discurs (2010). În 1972, a fost distins cu Premiul Internațional pentru Literatură Neustadt.
Gabriel García Márquez s-a stins din viață pe 17 aprilie 2014. În aceeași zi, președintele columbian Juan Manuel Santos a scris pe Twitter: „Un veac de singurătate și tristețe pentru moartea celui mai mare columbian din toate timpurile”, decretând trei zile de doliu național.
1937 – S-a născut Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut
Valentina Tereșkova a fost prima femeie din lume care a zburat în spațiul cosmic. S-a născut pe 6 martie 1937, în satul Maslennikovo, regiunea Iaroslav, aflată pe malul fluviului Volga, la aproximativ 270 de kilometri de Moscova.
Pasionată de zbor, s-a înscris în aeroclubul din Iaroslavl, unde a practicat parașutismul. Prima săritură a efectuat-o în mai 1959, la vârsta de 22 de ani, fără ca părinții săi să știe că se antrena pentru a deveni instructoare de parașutism. De asemenea, s-a alăturat Comsomolului, organizația de tineret a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS).
Propunerea ca Valentina Tereșkova să fie prima femeie care ajunge în spațiu a venit din partea general-locotenentului Nikolai Kamanin. Argumentul său a fost clar: „Este de neconceput ca prima femeie în spațiu să fie o americancă”. Astfel, Comitetul Central al Partidului Comunist a aprobat participarea sa în programul spațial sovietic.
Deși nu avea experiență ca pilot, Tereșkova a fost selectată datorită celor 126 de salturi cu parașuta pe care le efectuase. În februarie 1962, a fost aleasă alături de alte patru candidate – Tatiana Kuznețova, Valentina Ponomariova, Irina Soloviova și Janna Iorkina – pentru misiunea spațială Vostok 6, care avea să o transforme în prima femeie cosmonaut.
1945 – Sub presiunea forțelor sovietice, în România a fost instalat primul Guvern comunist din istoria țării, condus de Petru Groza
Pe 6 martie 1945, sub presiunea Moscovei, a fost instalat guvernul condus de Petru Groza, marcând începutul regimului comunist în România. Prin această mutare, Stalin și-a atins primul obiectiv în procesul de sovietizare forțată a țării: impunerea unui guvern loial Uniunii Sovietice
Din funcția de prim-ministru, Petru Groza a supervizat instaurarea regimului comunist și aplicarea unor politici represive. Sub conducerea sa, alegerile din 1946 au fost fraudate, iar pe 30 decembrie 1947, împreună cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, l-a forțat pe regele Mihai I să abdice, proclamând în aceeași zi Republica Populară Română.
În ianuarie 1945, liderii comuniști Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker au fost chemați la Moscova, unde Stalin le-a trasat directive clare pentru preluarea rapidă a puterii, vizând armata, Ministerul de Interne și administrația publică.
În fața acestei ofensive, guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu și regele Mihai I nu au avut nicio putere de a opri instaurarea regimului comunist. Tancurile Armatei Roșii patrulau pe străzile Capitalei de fiecare dată când autoritățile române încercau să împiedice acțiunile comuniștilor. Armata, Poliția, Jandarmeria și presa erau controlate de sovietici, în timp ce britanicii și americanii rămâneau simpli spectatori ai scenariului pus în aplicare de Stalin la București.
1948 – S-a născut Gheorghe Turda, interpret român de muzică populară
Gheorghe Turda s-a născut pe 6 martie 1948, în comuna Săpânța, județul Maramureș, localitate renumită pentru tradițiile sale folclorice și pentru celebrul Cimitir Vesel. Pasiunea sa pentru muzică i-a fost insuflată de bunicul său, preot în Săpânța, care îl lua cu el la biserică și îl învăța să cânte colinde și psalmi.
A urmat școala generală în satul natal și Liceul Teoretic „Dragoș Vodă” din Sighet, la secția reală. Între 1966 și 1973, a studiat la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, obținând licența în muzică clasică.
În paralel cu studiile, a fost solist al Ansamblului Folcloric „Mărțișorul”, condus de Dumitru Fărcaș, alături de care a câștigat, timp de cinci ani consecutiv, locul I la festivalul „Primăvara Studențească”. În 1968, a realizat primele înregistrări la Societatea Română de Radio, interpretând cântecul Horea miresii în glas, o capodoperă folclorică învățată de la o interpretă din satul său natal.
Din 1973, Gheorghe Turda a devenit prim-solist al Ansamblului „Rapsodia Română”, unde a activat până la desființarea acestuia, în 1991. Ulterior, s-a alăturat Ministerului de Interne, în cadrul Direcției pentru Cultură, Artă și Sport, primind gradul de locotenent-colonel ca recunoaștere a meritelor sale artistice. Tot în această perioadă, a reorganizat Ansamblul „Ciocârlia” și a inițiat o serie de spectacole literar-muzicale, devenind director al ansamblului.
„Am stat pe acest pământ că să le ofer spectatorilor și telespectatorilor o parte din viață mea pe acest pământ. Tot ce am dăruit neamului românesc prin cântec și prin artă pe care am desăvârșit-o în țară și nu numai a fost la cel mai înalt nivel, nu am făcut rabat de la nimic. Am dăruit și voi dărui cât voi trăi”, a mărturisit Gheorghe Turda în cadrul unui interviu acordat pentru fanatik.ro.
1964 – După moartea tatălui său Paul I, Constantin al II-lea devine rege al Greciei, ultimul rege al monarhiei grecești
Constantin al II-lea, singurul fiu al regelui Paul și al reginei Frederica a Greciei, a urcat pe tron la data de 6 martie 1964, după moartea tatălui său. Domnia sa a fost însă marcată de instabilitate politică, culminând cu lovitura de stat militară din 21 aprilie 1967, care a adus țara într-o criză profundă.
Câteva luni mai târziu, Constantin a încercat să organizeze o contra-lovitură împotriva juntei militare, însă eșecul acesteia l-a forțat să părăsească țara și să se refugieze la Roma. În 1973, regimul militar a abolit oficial monarhia, iar un an mai târziu, într-un referendum organizat de guvernul de uniune națională condus de Konstantinos Karamanlis, poporul grec a respins monarhia pentru a doua oară, consfințind astfel sfârșitul regalității în Grecia. Ulterior, Constantin a fost lipsit de cetățenie greacă.
În 2002, el și membrii familiei sale au primit despăgubiri de 13,7 milioane de euro pentru fostele lor proprietăți din Grecia, printre care domeniul palatului Tatoi, situat la nord de Atena, aflat în prezent în proces de restaurare, și o vilă din Corfu, locul de naștere al prințului Philip, duce de Edinburgh, transformată ulterior în muzeu.
Constantin al II-lea, un pasionat marinar, a făcut parte din echipa care a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1960. Alături de soția sa, regina Anne-Marie, a avut cinci copii. A locuit ani de zile la Londra înainte de a reveni în Grecia, iar printre legăturile sale importante din lumea regală se numără și faptul că a fost nașul prințului William.
Fostul rege al Greciei, Constantin al II-lea, a încetat din viață pe 10 ianuarie 2023 la Atena. Fostul suveran a fost la putere înainte de restabilirea Republicii în 1974. El a fost al șaselea monarh al Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glucksburg.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Telegram
