De Ziua Internațională a Familiei, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD) lansează o analiză privind responsabilitățile parentale și accesul la servicii de sprijin pentru părinții cu copii mici. Scopul analizei este de a identifica barierele care împiedică părinții să îmbine armonios viața de familie cu cea profesională.
Datele arată că rata de ocupare a femeilor cu copii de 0–6 ani a crescut ușor în ultimii ani, de la 39,4% în 2019 la 41,1% în 2023. Cu toate acestea, ea rămâne cu aproximativ 30% mai mică decât în cazul femeilor fără copii, ceea ce indică în continuare obstacole semnificative.
Un progres notabil este creșterea cu peste 8% a accesului la serviciile de educație timpurie în 2024, comparativ cu 2021. Reforme și măsuri de sprijin lansate începând cu 2022 au început să dea rezultate, însă nevoile familiilor rămân în mare parte nesatisfăcute.
De exemplu, doar 63,1% dintre copiii de 2 ani sunt încadrați în instituții de educație timpurie, iar pentru copiii de 1 an această rată scade la 4,5%. Pentru cei sub un an, nu există acces la servicii de acest tip. Accesul la servicii de îngrijire scade odată cu vârsta copilului, ceea ce limitează capacitatea părinților, în special a mamelor, de a reveni pe piața muncii.
Un alt obstacol major îl reprezintă distribuția inechitabilă a responsabilităților de îngrijire. Conform cercetării, 63,2% dintre femei afirmă că preiau întotdeauna sau de obicei sarcinile legate de copil, comparativ cu doar 6,7% dintre bărbați. Această disproporție afectează semnificativ șansele femeilor de a rămâne active profesional.
Stereotipurile de gen continuă să influențeze profund modul în care sunt împărțite responsabilitățile în familie. Aproximativ un sfert dintre respondenți consideră că mama trebuie să fie principalul îngrijitor al copilului, în timp ce mai puțin de 1% atribuie acest rol tatălui. Grav este că aceste convingeri sunt împărtășite în mare parte de femei: 83,8% cred că un copil suferă dacă mama revine la muncă în primii ani de viață (comparativ cu 78,7% dintre bărbați).
Sprijinul pentru îngrijirea copilului provine în mare parte din surse informale. 56,9% dintre părinți declară că bunicii sunt principalii sprijinitori în îngrijirea copiilor, în timp ce doar 36,7% folosesc creșele și grădinițele publice. Accesul limitat la servicii formale rămâne o problemă acută, în special în mediul urban, unde cererea depășește capacitatea infrastructurii existente, iar migrația internă amplifică presiunea asupra sistemului.
Serviciile private sau plătite, cum ar fi bonele, sunt utilizate rar din cauza costurilor ridicate. Mulți părinți consideră costurile o barieră, deși apreciază apropierea geografică și existența locurilor disponibile.
Copiii între 4 și 6 ani beneficiază într-o măsură mai mare de sprijin instituțional, în timp ce cei sub 3 ani rămân în mare parte în afara sistemului, ceea ce întârzie revenirea părinților – mai ales a mamelor – la muncă și afectează dezvoltarea timpurie a copiilor.
De peste 15 ani, CPD promovează politici publice care sprijină familiile cu copii mici, pledând pentru extinderea și flexibilizarea concediului parental, creșterea accesului la servicii de îngrijire și implicarea ambilor părinți în creșterea copilului. Astfel de inițiative urmăresc să creeze un mediu în care părinții să nu fie nevoiți să aleagă între carieră și familie.
Această analiză a fost realizată în cadrul proiectului „Suport organizațional”, implementat de AO Centrul Național de Studii și Informare pentru Problemele Femeii „Parteneriat pentru Dezvoltare”, cu sprijinul IM Swedish Development Partner Lund și SIDA.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Telegram
